MANIPULAREA ÎN RELAȚII

Manipularea în relațiile amoroase este rea, dar este și bună. Cum așa?

Am explicat cum că manipularea în sine nu este absolut rea. E un fel de Spânul și de Omul roșu din Harap Alb. Personaje negative prin felul cum sunt percepute, dar care contribuie cel mai mult la maturizarea și evoluția lui Harap Alb, infinit mai mult decât personajele care îl susțin. De ce? Pentru că rolul oricărui personaj negativ, real sau imaginar, e cel de a-ți defini traseul în viață, de a te motiva. Toți credem că ceea ce ne dorim de la viață ne este dictat/ghidat de familie, de școală, de societate, de gașcă, adică de un aparent sistem de suport, în care ne simțim în siguranță, protejați și susținuți. FALS! Complet fals. Adevăratul traseu în viață ne este elucidat de persoanele care chiar ne vor răul, care încearcă să ne distrugă, care ne testează capacitatea de anduranță și forța. Tot sistemul de suport în care ne refugiem este doar o iluzie, care în fața răului nu valorează nimic. Ce valorează în fața răului? Forța cu care reacționăm.

Știu că psihologii ne sfătuiesc să acționăm, mai degrabă decât să reacționăm. E doar o minciunică lipsită de bază reală cu care ne sedăm în speranța că putem deține controlul măcar al situației, dacă nu al propriei noastre vieți. În realitate, indiferent de situație, că este veche și repetitivă, sau nouă, vom REACȚIONA. Toate mantrele pseudo flower-power, toate citatele din stoici, toate pasajele din Biblie, dispar ca un fum în fața situațiilor cu care ne confruntăm în viață, în mod real și concret. Ce rămâne? Rămâne reacția noastră, cu precădere însă rămâne FORȚA cu care reacționăm în momentele cheie. Însă cum vom reacționa rămâne un mister chiar și pentru noi înșine.

Dacă ar fi să dau un sfat general valabil în viață pentru absolut oricine, acesta ar fi: reacționează așa cum simți, așa cum îți vine, însă fă-o cu toată forța. A reacționa cu toată forța nu înseamnă violență, ci înseamnă un fel de auto-apărare în care atacatorul trebuie lăsat lat la pământ, atât.

Revenind la dragele noastre relații, în care cu toții credem că ne vom afla fericirea veșnică, sau mă rog până la capătul vieții partenerului. Însă, între noi fie vorba, dacă ai căzut în tentația relațiilor oficiale e ca și cum ai fi fost castrat chimic, inclusiv ca femeie. Ceea ce e extrem de limitativ pentru o specie atât de ofertantă și cu asemenea potențial precum cea din care facem parte.

Când este rea manipularea în iubire?

În special când aceasta este motivul pentru care ne aflăm într-o relație. Majoritatea dintre noi, oricât am fi de îmbătați de sex, iubire, endorfine, avem momente clare de luciditate în care vedem cât de nepotriviți suntem cu partenerul de lângă noi, și viceversa. Caz în care ne este clar ca lumina zilei că nu putem avea vreo conexiune reală, palpabilă cu acesta/aceasta, deci nici relație. Aici apare manipularea, pe care o va realiza întotdeauna partenerul cu mai multă putere, în special financiară. Pentru ca o relație să înceapă este nevoie ca cineva să corupă, iar ca celălalt să fie victimă. E rețeta clasică, e cu siguranță și rețeta care a făcut posibilă relațiile în care se află toată lumea. Important e ca fiecare să își asume rolul și să fie de acord ca relația să se întâmple. Altfel înseamnă că avem de-a face cu manipulare pură, prin care se dorește control absolut asupra relației doar de unul dintre parteneri, nu de amândoi. Cuplurile care funcționează o fac deoarece amândoi manipulează relația, nu pentru că există respect, înțelegere sau iubire. Există și toate acestea, dar doar din frica de a nu pierde relația, nu din alt motiv.

E de bine, e de rău că așa se întâmplă lucrurile? Who the fuck knows?

Când este bună manipularea în iubire?

Tot timpul, din momentul în care relația de iubire debutează. Don't get me wrong, înțeleg efectele negative ale manipulării și puterea ei de distrugere, însă nimic, dar absolut nimic nu s-ar întâmpla fără manipulare, în general vorbind. Bărbaților nu li s-ar mai activa impulsul sexual, cel care îi ține în viață chiar și când au pierdut totul, femeile nu ar mai procrea din proprie inițiativă, iar Coca-cola nu ar mai fi cel mai vândut brand din întreaga lume, de peste 100 de ani.

Dezirabil e să dorim persoana în sine în momentul în care ne cuplăm, doar că în practică acest lucru nu se întâmplă. Noi dorim proiecția pe care o avem în minte despre acea persoană, recurgând la șiretlicuri pentru ca imaginea persoanei reale să corespundă cu imaginea pe care o proiectăm cât mai mult posibil. Majoritatea numesc asta fericire.

E bine să avem de-a face cu manipulatorii naturali, cei care fac asta din instinct, fără efort, căci ei vor fi adevărații noștri profesori în viață, cei care ne vor învăța cât de puternică poate fi forța noastră de reacție.