Nu am fost întotdeauna așa, și nu știu dacă o să fiu pentru prea mult timp. Probabil după 5 minute starea se va evapora de la sine.
Efemeritatea momentului este și ea relativă...
A fi fericit nu este o alegere, este un dat. Fericirea este scrisă în ADN-ul nostru. Câți oameni nu cunoaștem care sunt fericiți în ciuda a orice, ei rămân optimiști, pozitivi și plini de speranță chiar de lumea li se destramă în fața ochilor. Sau din contră, cei care sunt nefericiți deși, aparent, nu au nici un motiv întemeiat să fie astfel.
Revenirea din starea de nefericire, ieșirea din depresie, normalizarea se petrece precum o revenire la viață a unui pacient în comă profundă.
Ca și cum un atom amorțit, comatos precum sufletul tău, își scutură cu ultimele resurse de energie sinapsele și începe să resusciteze fărâmele de ce fuseseră altă dată senzații, stări, sentimente, gânduri, amintiri.
Odată trecut prin iadul depresiei, apoi prin purgatoriul ieșirii din depresie, ai fi tentat să crezi că următoarea oprire este raiul. Paradoxal, dar nu se întâmplă astfel nici pe departe.
După ce treci prin experiența morții la nivel psihologic, te-ai aștepta să înveți ceva, să fii mai înțelept măcar, să nu mai fii ușor impresionabil de ușurătatea ființelor și a vieții. Dar nu, nu se întâmplă așa. După ce tot procesul neuro-chimic se termină, nu rămâne nimic. Descoperi doar că nu e nimic de descoperit, că totul este identic și neschimbat, iar nefericirea ta nu are altă cauză decât tu însuți... și desigur tot restul că...ului cu care te confrunți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu