Role-play

Iubirea este la masă cu tine,
Dansează goală pe masa plină de pahare goale
Vinul a curs șiroaie peste tine, iar acum
Privești amețit de priveliștea înnebunitoare
Cum iubirea face casă cu tine.

Ceva te face să nu te trezești niciodată
Căci, iubirea vrea acum să îți gătească, la fel de goală
Mâncarea ta preferată:
Ceva albastru exploziv, ce zici că nu-i reală.

Tot timpul aranjată parcă scoasă din cutie
Cu părul lăsat pe spate,
Cu genele rimelate,
Cu fustița cloș sub care nu se află nimic
Doar sufletul ei complet nud.
Cu sânii pârguiți și goi
Nici nu se uită la tine când mâncați
Pentru ca tu să o privești în voie nestingherit.
Ce mai priveliște! Parcă luată din visele tale atent ticluite.
Cum oare de este atât de perfectă?
Face doar ceea ce crezi că îți place.
A renunțat și la cariera ei înfundată
Aparent ca să te facă fericit.
Pare fericită cu tine, mai puțin în poze
Unde, nu zâmbește și
Unde nici tu nu zâmbești, de parcă
Realitatea vă izbește cu fața ei hâdă.

Nu îți imaginezi cât poate ține așa,
Poate cât îți vei permite, apoi
Va reveni la adevărata ei față.
Dar, tu vrei să te sedezi în continuare
Și încă îți trăiești fantezia amoroasă.
Nu contează nimic, chiar dacă nu este reală.
Chiar dacă iubirea ta este a tuturor.
Nu o vrei doar pentru tine, din contră
Parcă a-i da-o și altora să vadă ce ai tu,
Ce simți tu, ce vezi tu.
E prea perfectă să aparțină undeva, și totuși
Stă lângă tine.
Iubirea ta este atât de rece că pare că nici nu te iubește.
E doar perfectă, scoasă din reviste
Se comportă perfect, dar automat
Pare originală, dar nu iese din canoane
Pare rușinoasă, dar complet disponibilă,
De ce o fi așa?
Pare că nu te iubește, pentru că nu te și urăște.
Ea nu vede răul din tine.
Nu pentru că nu ar exista sau pentru că l-ar fi anihilat,
Ci pentru că nu are spirit de observație.
Totul pentru ea este perfect normal.
Și un căcat cu moț.

Face totul exact cum a citit în sfaturile de duzină
Și în horoscop.
Pare că ți se oferă cu totul, dar de fapt
Nu-i atingi decât pielea, nu și carnea.
Spune doar un număr limitat de cuvinte cu o intonație anume
Este respectuoasă și docilă
Și pare că îi place așa.
Dar, ce nu știi este
Ce a făcut ea până să te cunoască.
A făcut totul, iar acum
Nu i-a mai rămas de făcut decât
Să fie o nevastă perfectă și amorțită, aparent mulțumită.
Fiecare zi pare specială, dar nu se poate ca fiecare zi
Să fie specială.
E urâtă nemachiată sau fără ochelari de soare.
E frumoasă, dar e și ciudată, iar câteodată
Este de-a dreptul urâțică de parcă
Trebuie să te străduiești să vezi chipul frumos.
Dar arată extraordinar de la spate, iar tu
te declari mulțumit de alegere.

Acum e la piață, de unde va lua trei fragi și-o iarbă
Pe care va da jumătate din comisionul tău câștigat cu nervi.
Dar ce contează, ea nu pare deranjată.
Nu face socoteli, decât pe ascuns.
Îți oferă totul, pe ea goală, dar până la urmă
Cât sa coste dezbracatul?
Nimic, în definitiv.
Crede că e respectabilă, iar tu crezi la fel.
E o combinație nenaturală între
Scenariu și dezinvoltură, iar niciodată
Nu te lasă să o vezi vulnerabilă.
Pentru că nu e.
E protejată de un sedativ puternic.
Totul e încă perfect, chiar dacă e nenatural,
Însă deja ți se pare normal și nu mai vezi
Semnele prevestitoare ale dezamăgirii.
Ea, iubirea, stă cuminte
Precum o bombă cu ceas
Așteaptă clipa perfectă
Pentru a pleca.
În spatele paravanului stătea chircită de nesiguranță
Chiar ea iubirea, dar tu nu o vedeai
Deși îi auzeai suspinele.
Apoi ieșea goală și flămândă și
Începea să te devoreze puțin câte puțin
Până renunțai să te mai împotrivești.
Iubirea nu are personalitate
Pare plină de spirit, dar nu e
E goală precum un pahar de vin.
Iar după ce termină cu tine
Va găsi altul ca tine
Pentru că toți sunt la fel pentru ea
Precum și ea, iubirea, are acelasi chip pentru toți.