Iubirea a plecat de astazi
Spectacolul s-a incheiat.
Nu o mai vede nimeni pe strazi, incat,
Din cand in cand
Lumea se intreaba cum de a umblat
Libera pe strazi atata timp.
Cum mergea ea pe strazi, imperturbabila,
Iar toti se uitau dupa ea aratand cu degetul.
Uite-o! Merge si astazi.
Prezenta ei devenise ceva banal, mundan,
Iar lumea incepuse sa creada la randul ei
Ca ea, iubirea, chiar exista.
O vedeau zilnic la coada la paine,
La coada la covrigi, iar noaptea
Aveau sansa, cateodata,
Sa o prinda in ultimul autobuz din centru.
De fiecare data o intrebau cand o vedeau
Ce mai face, cum e viata ei, iar ea
le raspundea plina de dezinvoltura,
cu un zambet nenatural si prea strident,
Ca viata ei e mirobolanta, ca are multe planuri
Vrea sa plece, sa calatoreasca.
Fericirea de pe chipul ei
Era imposibil de tolerat.
Nimeni nu zambea asa, vreodata in viata,
Toti se intrebau: cum e, oare
Sa zambesti in felul asta?
Nimeni nu cobora din autobuz dupa ea
Desi ar fi putut sa o faca.
Acum autobuzele sunt goale, sau, ma rog
Sunt pline, dar lipsite de acel ceva...
De acel zambet ciudat, aparut din fantezia bolnava
A vietii.
Iubirea si-a facut bagajele.
Nu mai are de gand sa ramana.
Nu are nici un rost.
Lumea este OK.
Mergand agale pe langa marginea soselei
In stanga susura un parau rece de munte
Iubirea fu oprita de o masina.
Nu vorbea limba ei.
Nici nu trebuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu