Role play again

 Role play again

S-a jucat iubirea cat a vrut ea...

S-a jucat pe sine, a jucat in filme de duzina,

A jucat in piese neplatite, in care

A avut senzatia ca face ceva.

Cel mai mult ii placea sa se priveasca in oglinda

In intuneric...

Iubirea nu a disparut si nu va disparea...

Pentru ca nici nu a existat. 

Dar asta este alta poveste, una despre care nu vrem sa stim.

Iubirea s-a maturizat, stie cum sa priveasca acum,

Stie cum sa atinga si sa se lase atinsa.

Nimic nu o mai sperie.

E ea insasi si stie cum sa faca tot ce este de facut. 

Este deja experta. Iar victimele ei, sigure.

Arma ei e incrancenarea, caci multi au incercat sa o opreasca,

Sa-i spuna ca asa ceva nu se face, 

Nu e bine, se afla pe un taram necunoscut, nisipos...

Insa...necunoscutul este numele ei mic. 

Ea e experta in necunoscut.

Sistemul a ocolit-o cu brio, desi...

Ea a ramas la vedere.

Ciudat...nimeni nu o gasea in registre...

pt ca iubirea nu se potrivea nicaieri si cu nimeni.

ADN-ul ei, numele ei, semnalmentele ai, adresele ei,

Rudele ei, familia ei...nici o potrivire,

de parca

s-ar fi dedublat cu fiecare data noua din sistem, incat

nu mai era aceiasi...era o cu totul alta.

De fiecare data alta.

Nimeni nu o intelegea, dar ce era mai ciudat era

ca nici ea nu putea intelege pe absolut nimeni.

Pentru ea oamenii nu sunt reali pentru ca nici nu sunt.

Ei nu au sentimente, nu au ganduri, sunt strict niste automate

ghidate cu precizie.

Acum, maturizata, iubirea descoperi ca

jocul in doi este o dedublare.

Maine, la ora 14, iubirea te asteapta.

Iesi afara!